Despre Mary Coble…
Asociaţia Americană de Psihiatrie a declasificat homosexualitatea din categoria tulburărilor mentale în 1973; în prezent atât Asociaţia Americană de Psihiatrie cât şi Asociaţia Americană de Psihologie declară terapia de aversiune (în cazul în care este folosită ca tratament pentru homosexualitate) ca o violare a standardelor profesionale. ”Un doctor îşi poate pierde licenţa de liberă practică din această cauză” afirmă Mary Coble, “dar încă este raportată folosirea acestei terapii de şoc, nelegitimate de psihiatrii sau instituţii abilitate din domeniu.”
Ca multe dintre lucrările lui Coble, Aversion/Aversiune este rezultatul cercetării ei constante în domeniul identitătii sociale a homosexualilor şi transgenderilor. Lucrările ei anterioare au examinat indiferenţa organizaţiilor menite să urmărească şi să prevină violenţa împotriva homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor şi transgenderilor.
În Note to Self/Notă către sine , prezentat la Conner în septembrie 2006, Coble şi-a inscripţionat pe spate cu un pistol de tatuaj fără cerneală, numele a 400 homosexuali, lesbiene, bisexuali şi transgenderi ucişi – victime ale unor crime care nu au fost raportate niciunei baze de date centralizate.
Cu Aversion, Coble speră să evoce manipularea psihologică, manipulare care subliniază şocul psihic provocat de terapia de aversiune.
Interviu cu Mary Coble…
ON.Din punct de vedere politic, social şi artistic feminismul a avut un impact semnificativ cu decenii în urmă. Astăzi arta feministă este deseori dispreţuită. În calitate de artistă feministă lesbiană crezi că arta contemporană mai are nevoie de o perspectivă feministă? Şi de ce?
MC: Arta contemporană este incitantă datorită perspectivelor unice ale artiştilor asupra unor numeroase idei şi probleme. O perspectivă feministă ne poate extinde gradul de înţelegere al unui grup de oameni care adesea sunt oprimaţi şi trecuţi cu vederea.
ON.Ce aşteptări ai de la oameni după vizionarea filmului Aversion?
MC: Mă aştept ca oamenii să-şi pună întrebări despre ceea ce văd, să contemple motivul pentru care mâna, pe care ei o urmăresc, se zbate şi să se întrebe ce cauzează încordarea tendoanelor ca mai apoi să le elibereze. Realizarea faptului că mâna reacţionează la un şoc electric livrat în conjuncţie cu imageria homo-erotică provoacă reflecţia asupra terapiei de aversiune folosită în trecut pentru „a trata” homosexualii. Această conştientizare are potenţialul de a schimba percepţia unei imagini frumoase într-o experienţă tulburătoare cu implicaţii etice.
Washington City Paper
Mai 18-24 2007
Mary Coble examinează istortia şocantă a terapiei electroconvulsive de aversiune. (fragment)
De Kriston Capps
