Sambata, 6 februarie, ora 16:45. Stam ca pe ace si facem ultimele pregatiri pentru expozitia “Piese de Puzzle”. Afara e frig si ninge cu fulgi mari. Adrian, directorul Observatorului Astronomic, face glume peste glume, spunand ca, pe o vreme ca asta, probabil vom sfarsi mancand noi bunatatile aduse pentru vizitatori.
Ora 17:05. Deja au venit doi baieti, apoi inca patru, alte doua fete si tot mai vin. Filmuletul facut de voluntari cu marturiile unor persoane gay despre ce li s-a intamplat din cauza articolului 200 este derulat iar si iar. Tinerii discuta sau privesc tacuti imaginile proiectate.
Ora 17:30. In sala e un zumzet continuu. Oameni tot apar, iar cei veniti la inceput au in mana ceai cald sau biscuiti cu ciocolata si stau tolaniti in fotoliile puf. Se fac fotografii, se discuta in soapta la panourile cu articole despre perioada pre si post abrogare. Noi impartim materiale si incercam sa raspundem la toate intrebarile vizitatorilor.
Ora 18:00. Adrian este chemat pentru a duce un prim grup de tineri sus la cupola. Acolo este un telescop foarte vechi, are fix o suta de ani. Acoperisul cupolei e un pic intepenit si ninsoarea subita i-a impiedicat sa vada stelele. Dar Adrian i-a entuziasmat aratandu-le cum functioneaza aceasta “jucarie” veche din 1910, cat si Clubul de Astronomie dotat cu telescoape si lunete moderne.
Ora 19:00. Plasutele noastre cu brosuri informative s-au epuizat. In ciuda vremii, am putut numara peste saizeci de oameni de-a lungul orelor de expozitie. Biscuitii si prajiturelele s-au terminat si ele, atmosfera e relaxata si ne bucuram sa stam de vorba cu tinerii care au zabovit mai mult pentru a urmari cu atentie materialele expuse.
Ora 21:00. Declaram expozitia Piese de Puzzle oficial incheiata. Prietenii ne felicita, mai facem doua – trei poze si mai rontaim niste alune. Citim pe nerasuflate impresiile scrise de vizitatori in caietul nostru facut special pentru acest proiect. Feedbackul este mai mult decat pozitiv si plin de incurajari si urari de “La mai multe expozitii!!”
Ne mobilizam, obositi dar multumiti, si intr-un final strangem randurile. In sala ramane Adrian cu echipa lui si ne felicita si ei. Ne aminteste ca planeta Marte mai poate fi vazuta inca o luna atat de aproape de Pamant, apoi abia peste 2 ani si jumatate. Promitem ca ne vom intoarce pe cer senin ca sa ne uitam prin telescop.
Dodo
