Homofobia si homonegativitatea

Ostilitatea fata de persoanele de orientare homo/bi-sexuala este adesea numita homofobie.

Homofobia este termenul prin care se defineste un „complex de emotii pre-cum anxietatea, dezgustul, aversiunea, furia, stinghereala si frica” pe care le simte o persoana de orientare hetero-sexuala fata de un gay, o lesbiana, un bisexual sau o bisexua-la”. „Homofobia” nu este o „fobie” in sens traditional, clinic, pentru ca nu se refera la o reactie patologica, incontrolabila fata de homosexuali, ci la o atitudine cognitiva si emotionala negativa determinata de educatie. Homofobia nu este o boala ce trebuie tratata, ci o atitudine care poate fi modificata pozitiv. De aceea homofobia se refera nu numai la emotii, ci si la opinii si atitudini negative fata de homosexuali.
Homofobia afecteaza nu doar persoanele non-gay, ci si pe gayi insisi, in momentul in care acestia preiau si interna-lizeaza mesajele negative ale societatii cu privire la homo-sexuali. Dintre manifestarile homofobiei internalizate mentio-nam: ura de sine (cu efectele de rigoare asupra celor din jur) rezultata din acceptarea opiniilor negative fata de homosexua-liate, stanjeneala in compania gaylor deschisi in ce priveste orientarea lor sexuala, respingerea si denigrarea tuturor hetero-sexualilor ("heterofobie”) etc.
Pentru a preveni perpetuarea scindarii sociale dintre gay si majoritatea populatiei, precum si numeroasele conse-cinte negative ale homofobiei, tinerii ar trebui sa inteleaga mecanismul prin care homofobia genereaza comportamente negative ca etichetarea, hartuirea, discriminarea si violenta.

Mecanism

Din perspectiva orientarii sexuale, notiunile de „nor-mal” si „anormal” sunt inca atat de impamantenite incat, atun-ci cand facem cunostinta cu o persoana, nu doar ca presupunem din capul locului ca este heterosexuala, dar nici nu ne gandim vreo clipa ca ar putea sa nu fie heterosexuala. Odata pronuntat, cuvantul „homosexual” invoca automat ideea de „anormal”.
Fobia fata de gay isi are radacinile in aceasta asociere: ne este, in general, frica de ce este considerat „anormal”, neobisnuit, necunoscut. O persoana altfel decat „normala” inspira automat celorlalti nesiguranta sau frica. „Aceasta emo-tie primara poate genera o atitudine negativa care, la randul ei, poate duce la un comportament negativ.”
Īn cazul homofobiei, frica fata de „anormalul” gay naste o atitudine de superioritate: heterosexualii sunt superiori gaylor. De aici, adoptarea unor comportamente negative fata de gay: ca „superiori”, heterosexualii se considera „indrepta-titi” sa ii eticheteze, hartuiasca, agreseze, discrimineze.

Etichetarea

Etichetarea presupune desemnarea unui gay, a unei lesbiene, a unui bisexual sau a unei bisexuale printr-un anume „atribut”, doar pe baza preferintelor lor sexuale. Aceste atribute (enumerate la inceputul sectiunii IV) sunt rezultatul unor stereotipuri precum „gayi sunt efeminati” sau „lesbienele urasc barbatii”.

Etichetarea poate avea efecte puternice. Daca un om este supus etichetarii pentru o perioada indelungata, este posi-bil sa inceapa sa se comporte conform etichetei respective pentru ca asta asteapta mediul inconjurator de la el.

Hartuirea

Hartuirea presupune un comportament de natura sexua-la fata de o persoana care nu l-a solicitat si nu il apreciaza, considerandu-l jignitor si indezirabil. Ca exemple de „comportament de natura sexuala” care pot aparea si in scoli sau licee, enumeram: avansuri de natura sexuala, atingeri sau gesturi cu tenta sexuala, graffiti cu mesaje de natura sexuala, expunerea sau distribuirea de materiale, fo-tografii sau desene in care temele sexuale sunt explicite, glume despre sex/glume „murdare”, exercitarea de presiuni pentru acordarea de „favoruri” sexuale, auto-erotizarea in fata altora sau discutarea in public a intimitatilor de natura sexuala si raspandirea de zvonuri legate de activitatea sau „performanta” sexuala a altora.

Hartuirea repetata a unui elev de catre profesori sau de catre alti elevi poate crea un mediu ostil pentru victima, avand efecte precum absenteismul, dificultati in a invata si scaderea randamentului, pierderea increderii in autoritatile scolare, izolarea, nesiguranta sau pierderea respectului de sine.

Din 2000 si in Romania exista prevederi legislative care pedepsesc hartuirea.

Discriminarea

Discriminarea implica nu doar comportamente negative fata de o persoana sau un grup gay, ci si un set de dezavantaje specifice de multe ori deliberat instituite. Īn general, comportamentele negative sunt mult mai usor de recunoscut decat dezavantajele, care nu sunt intotdea-una evidente/vizibile. De exemplu, formularele obisnuite pe care un cetatean le are de completat in diverse situatii par concepute conform normelor heterosexuale, cuprinzand, la sectiunea „stare conjugala”, doar cateva optiuni-standard: „ne-casatorit/a”, „casatorit/a” sau „divortat/a”. Unii gay considera lipsa unei a patra optiuni valabile si pentru ei (de pilda, „parteneriat civil” - in cazul gaylor din statele unde aceste parteneriate sunt legale) o forma de discriminare mai putin vizibila decat altele (cum ar fi interzicerea accesului gaylor intr-un bar), insa la fel de discriminatorie.

Īn Romania anului 2001, situatia cu privire la discrimi-narea gaylor era, conform unui studiu efectuat de Asociatia ACCEPT sub indrumarea ILGA-Europe (The European Region of International Lesbian and Gay Association), urmatoarea: 28% din subiectii gay chestionati fusesera agresati fizic, 41,5% fusesera hartuiti, 35,8% avusesera experiente negative in familie, iar 29,3% fusesera discriminati la locul de munca.

Un alt studiu recent intreprins in cateva tari din Comunitatea Europeana propune o explicatie inovatoare (si, posibil, generatoare de solutii noi) pentru felul cum functio-neaza discriminarea impotriva gaylor. Conform acestui studiu, perpetuarea comportamentelor discriminatorii se datoreaza existentei unui cerc vicios. Īntrucat cei mai multi gay opteaza pentru „invizibilitate”, preferand sa nu isi dezvaluie orientarea sexuala si comportandu-se ca si cum nu ar fi gay, majoritatea heterosexuala nu poate decat sa isi faca despre gay imaginea sugerata de acei cativa gay vizibili (in presa, la televizor, in filme sau la spectacole). Astfel, cititorii articolelor de scandal care descriau „escapadele” homoerotice ale cantaretului George Michael prin toalete publice ajungeau la convingerea ca gayi sunt promiscui. La fel, privitorii concertului oferit de trupa ruseasca tATu in timpul concertului lor din Romania nu puteau concluziona decat ca lesbienele sunt un fel de femei imature carora le place sa „se dea in spectacol”.

Avand la dispozitie doar astfel de exemple de gay, heterosexualii nu pot decat sa isi formeze o impresie generala viciata despre gay - o impresie bazata pe cativa gay vizibili care, chiar daca nu sunt reprezentativi pentru comunitatea gay, au avut indrazneala de a-si asuma (sau de a-si „juca”) public orientarea sexuala. Cercul vicios se inchide atunci cand, inti-midati de impresia generala in continuare proasta a majoritatii heterosexuale despre gay, majoritatea gaylor continua sa prefere invizibilitatea.

Pare evident ca, pentru depasirea acestui blocaj, este important ca mai multi gay (gayi obisnuiti, nu neaparat gayi-vedete) sa opteze pentru coming-out, si este la fel de important ca mai multi heterosexuali sa isi puna sub semnul intrebarii stereotipurile.

Din punct de vedere legal, incepand din 2000 discrimi-narea pe criteriul orientarii sexuale este considerata o infrac-tiune si in legislatia romana.

Violenta

Violenta fizica impotriva minoritatilor, inclusiv a gayi-lor, are o denumire speciala in literatura de specialitate: „hate crimes” - infractiuni (de la vatamari corporale la crime) comise asupra unor victime gay si motivate de orientarea se-xuala a acestora. Īn unele cazuri extreme, agresorii isi planifica atacul in locuri pe care le stiu frecventate de gay. Īn cele mai multe cazuri, insa, actele de violenta sunt neplanificate si se produc atunci cand agresorii recunosc gay sau lesbiene in locuri publice. Cea mai cunoscuta „hate crime” este, poate, aceea petrecuta in anii ´70 intr-un orasel din statul american Nebraska si ecranizata in „Boys Don't Cry”, un film pe care si telespectatorii romani au avut ocazia sa-l vada, este povestea unei adolescente, Teena Marie Brandon, ucisa de prietenii sai dupa ce acestia descopera ca trecea drept baiat si avusese o relatie lesbiana.

Confruntati cu comportamente homofobe precum cele patru descrise mai sus, multi adolescenti (fie victime, fie martori) prefera sa pastreze tacerea cu privire la asemenea incidente din teama de a nu provoca si mai multa violenta. A pastra tacerea nu este, insa, o solutie pentru eradicarea violentei. Informandu-va elevii despre existenta unei legislatii care pedepseste hartuirea, discriminarea si agresiunea, actionati in spiritul prevenirii unor astfel de manifestari.

(Orientarea sexuala. Ghid pentru profesori. ACCEPT, Bucuresti, 2005)